Me and my monster

Nici nu stiu daca am scris bine titlu , dar ce mai conteaza , ideea trebuie sa se inteleaga . Am vazut toamna trecuta un film cu un titlu asemanator , foarte captivant , cu soldati din al doilea razboi mondial , un baietel si un monstru de ape sau din ape . Imi place titlu : Eu si monstru meu ! Da , da , da , mostru meu! Acum cateva saptamani , mai exact 3 mi-a "recapatat" mostrul. Uitasem cum e sa mai traiesti cu el. Si apropo nu e vorba de bunica , subiectul e deja istorie . Vorbesc de monstru meu cu adevarat , acel monstru care mereu trebuie sa aibe dreptate , mereu trebuie sa-l aprobi si mereu trebuie sa-i spui ca e cel mai tare din parcare . Acel mostru care nu a facut pedagogia , si este un profersor ce putin elevi si l-ar dorii. Monstru meu salbatic uneori , care scoate bulbuci cand se enerveaza si ii se inroseste fata. Aceea creatura care rage cand il contrazic si imi spune ca am ceva cu el si cu "coroana lui ", ca nu stii altceva decat sa-l constrazici si ca asta ar fi motivul pentru care cica e asa respingator . Pai ce vina am eu ? Monstri sunt monstri , oamenii sunt oameni .