Sunt obsedata

Cred ca se vede de la o posta. 

 M-am apucat de unghii cu acril ca sa le pot intretine acasa pe cele puse cu gel de prietena mea Alina, inainte de Craciun. Pentru ca timpul nu exista pentru mine, adica e foarte complicat cu doi copii, sa imi rezerv o programare in timpul zilei la salon.
Asa ca am studiat problema intensiv, internet, asta inseamna search pe google, youtube, bloguri s.a.m.d., plus ajutorul Alinei si al Valentinei, la capitolul materiale, bune si mai putin bune.
Initial am vrut gel, pentru ca nici nu stiam de acril, nu sunt genul acela sa fiu documentata cu toate aceste lucruri la zi. Nu m-a pasionat nici un moment si nici nu m-a atras, insa va spun sincer, cand ai copii niciodata unghiile nu rezista si mai ales manichiura nu rezista. Asa ca am decis sa imi pun cu gel si intentionam sa-mi cumpar o lampa si vreo doua trei culori de oja semipermanenta. Aveam eu impresia ca sta ca prin minune mai mult de o saptamana pe unghii. In fine, vroiam doar sa le intretin. Vroiam sa ma simt frumoasa si la capitolul manichiura. :) Ca si ce sunt mama, sunt femeie si personal simt nevoia de genul asta de rasfat :) ... Ma face sa ma simt mai bine, mai frumoasa etc.
Acum sa nu sariti cu gura pe mine, sa-mi ziceti ca eu nu-mi gasesc bucuria in lucruri mai putin materiale, in copii etc. Ba da, ei sunt bucuria mea majora, insa din cand in cand ma simt egoista si profit de asta, pentru ca merit :) ...
In fine, sa ajungem si la faptul ca am decis acril si nu gel. Pai e simplu, gelul curge si mi-ar fi fost greu sa ma fac singura la mana dreapta. Acrilul e ca o pasta, asta daca ajungi sa stii cat sa iei pe pensula si tot asa.
Practica e mama invataturii si nu pretind ca sunt vreo profesoara sau ceva de genul, doar va impartasesc si voua experienta mea, care evident momentat consta in doar 4 manichiuri, ridicol de putine si ridicol de infime, fata de multe alte fete care poate au ani sau luni in spate, scolii facute si tot asa. Eu... hmmm... sunt probabil cel mai incapatanat autodidact pe care l-am intalnit vreodata, de multe ori prefer sa invat singura, pentru ca sunt foarte dificila. Sunt asa de ciudata, ca am rabdare pentru a tricota o patura lunga de la Bucuresti la Ploiesti, evident ca vorbesc ipotetic pentru ca nu sunt asa de nebuna sa fac asta, dar am atat de putina rabdare cand vine vorba sa invat de la o alta persoana. Sunt asa de pretentioasa cand vine vorba de profesori, ca ma gandesc ca trebuie sa-mi placa intai ca om, sau de ea, ca majoritatea sunt femei cele care predau la astfel de cursuri, incat prefer sa invat din greseli. Poate sunt cretinoida :)) , dar mie daca nu imi place un om, nu pot invata nimic de la el.
In fine... Pot spune ca ador acest hobby, pentru ca momentan e unul. Nu am de gand in viitorul apropiat sa fac un bussines din asta, pentru ca inca nu ma simt in stare de asa ceva. Cum spune-am mai sus: Practica e mama invataturi. Ieri a fost la mine o fata, Alexandra, care spre bucuria mea, a acceptat sa-mi fie "cobai" sa experiemtez pe manutele ei. Deci oficial am experimentat si pe manutele altcuiva :).  Cam asta a iesit:

Cu mici exceptii, eu zic ca au iesit bine, iar ea a plecat multumita de aici si eu bucuroasa ca am putut experimenta. 

Azi nu m-am putut abtine si mi-am mai pictat odata unghiile. De aici si titlu ca sunt obsedata :)) 

Va prezint un tablou cu flori de camp. Vorba Alinei puteam insista pe detalii, dar eu cand le-am pictat m-am gandit la fix la ceea ce e pe unghii. Acum te pui cu artistul si cu mintea lui nebuna? Pai nu... 

V-am pupa! PA!!!