Recunosc că nu m-am amuzat la început, chiar mi-a venit să plâng, însă cum culeg amintiri pentru ei am luat aparatul foto și am început să fac poze. Uitându-mă la moacele lor îmi dau seama cât am uitat să fiu copil și că orice năzdrăvănie de genul e total involuntară. Oricât de supărată am fost când i-am văzut așa, acum sincer râd cu lacrimi și nu pot să nu împărtășesc asta cu voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu