Dacă vreodată ma îndoiam că există destin , acum nu o mai fac.Pe Cristina
am intâlnit-o pe un pat de spital, lângă patul meu,în salonul de reanimare din maternitatea Bucur.Ce-i drept ciudat mod de a lega o prietenie,dar Dumnezeu ne-a trimis una alteia să ne ținem de urât , să ne povestim și să ne încurajăm poate în una din cele mai grele zile din viața noastră.
Pe 12 Septembrie 2009 , în ziua când David s-a născut
, iar cu câteva minute înainte și Sebi o făcuse,noi două tremuram de dor și încercăm să ne reobișnuim fără burtică."Burticile" noastre atunci erau cu un etaj mai susla secția de nou născuți
. Cele 2 zile în care am stat la reanimare,au fost dureroase din punct de vedere fizic
, dar plăcute pentru mine fiindcă aveam compania ei
. Era acolo o persoana care "suferea" de la egal la egal cu mine,care mă întelegea și care mă încuraja să trecem peste toate și cu cât ne reveneam mai repede , atât de repede ne puteam vedea puiuții.
am intâlnit-o pe un pat de spital, lângă patul meu,în salonul de reanimare din maternitatea Bucur.Ce-i drept ciudat mod de a lega o prietenie,dar Dumnezeu ne-a trimis una alteia să ne ținem de urât , să ne povestim și să ne încurajăm poate în una din cele mai grele zile din viața noastră. Pe 12 Septembrie 2009 , în ziua când David s-a născut , iar cu câteva minute înainte și Sebi o făcuse,noi două tremuram de dor și încercăm să ne reobișnuim fără burtică."Burticile" noastre atunci erau cu un etaj mai susla secția de nou născuți. Cele 2 zile în care am stat la reanimare,au fost dureroase din punct de vedere fizic, dar plăcute pentru mine fiindcă aveam compania ei. Era acolo o persoana care "suferea" de la egal la egal cu mine,care mă întelegea și care mă încuraja să trecem peste toate și cu cât ne reveneam mai repede , atât de repede ne puteam vedea puiuții.După ce ne-am urmat fiecare drumul ei , am continuat să vorbim pe messenger , să ne informăm una pe alta de cresterea celor mici și să ne bucuram împreuna de realizarile fiecăreia.
Draga de ea,Cristina
, se tot ține de capul meu să ne vedem , chiar de anul trecut , dar uite că nu am reușit. Promit însa că anul ăsta sigur o să ne vedem !
, se tot ține de capul meu să ne vedem , chiar de anul trecut , dar uite că nu am reușit. Promit însa că anul ăsta sigur o să ne vedem !Acum văd în ea o prietena bună,o tipă super de treabă și foarte drăguță, primitoare și tot ce regret , ca și în cazul tuturor prietenelor mele , e că nu locuim mai aproape una de alta.
Ea este Cristina :
Și cu mult drag pentru ea :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu