Dacă vreodată am simțit nevoia să am lângă mine o prietenă adevărată , ea este Gabi
. Pe timpul când locuiam în Brâncoveanu mi-a fost vecină. Eu locuiam la parter și ea cu 3 etaje mai sus de mine. Prima dată când am remarcat-o a fost atunci când pierduse o pisică neagră , nu mai știu sincer cum o chema, mi-a zis ea odată , dar am uitat
și îmi ceruse ajutorul , în caz că văd pisica să o anunt. Trecând timpul nu știu cum vorbește mama cu ea și îi spune că-i pot repara calculatorul și uite așa am ajuns eu la ea în casă. Ne-am înțeles așa de bine și am vorbit atât de deschis , de parcă ne cunoasteam de o viață . Mi-a plăcut enorm, mai ales că e o persoană intelingentă, sufletistă, sociabilă, întelegătoare ,devotată pentru tot ceea ce face ,o mamă extraordinară și nu în ultimul rând o femeie independentă și puternică. Nu de puține ori ne-a apucat dimineața discutănd despre tot ceea ce ni se întamplă la o cafea ( la Gabi acasă e un obiecei să bei cafea la orice oră, asta mi-a placut întodeauna
).
Ea este Gabi
Și cu mult drag si dor
( asta pentru că nu ne mai vedem așa de des , sau cel puțin nu așa cât aș vrea eu)
pentru ea :
Later edith (15.Ianuarie.2010):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu